338 de creiere scanate arată că „depresia” ascunde cinci boli diferite, nu una singură

Potrivit comunicatului oficial al Universității din Helsinki, cercetătorii au folosit magnetoencefalografia (MEG) — o tehnică ce înregistrează activitatea electrică a creierului cu precizie de milisecundă — pentru a măsura conectivitatea funcțională între regiuni cerebrale la 263 de persoane diagnosticate cu tulburare depresivă majoră și 75 de persoane din grupul de control, fără depresie. Studiul a fost publicat în revista Nature Mental Health în octombrie 2026, realizat de echipe de la Universitatea din Helsinki, Universitatea Aalto și Spitalul Helsinki și Uusimaa (HUS).

Analiza a separat participanții cu depresie în cinci grupuri, după cum diferea conectivitatea funcțională (cât de sincron „comunică” regiunile creierului): un grup cu conectivitate puternică și simptome severe de depresie, anxietate și ruminație; un grup cu conectivitate slabă și simptome mai ușoare; un grup cu conectivitate slabă, răspândită, cu simptome pronunțate de stres posttraumatic; un grup cu conectivitate mixtă, depresie severă și abuz de substanțe mai accentuat; și un al cincilea grup, cu conectivitatea cea mai puternică, asociat cu probleme severe de abuz de substanțe. În unele grupuri conectivitatea era mai puternică decât la persoanele sănătoase, în altele mai slabă — practic opusă.

Concluzia echipei: același diagnostic de „depresie majoră” se poate baza pe modificări de activitate cerebrală complet opuse de la o persoană la alta — ceea ce ar explica de ce studii anterioare despre depresie au ajuns la rezultate parțial contradictorii, dacă tratau toți pacienții ca pe un singur grup biologic omogen.