Metodologie
Nu spunem noi ce e adevărat. Îți arătăm ce se probează, cu ce dovezi, din ce surse — și unde rămâne loc de îndoială. Concluzia o tragi tu.
🔎 Principiul de bază
AI-ul folosit în redacție nu decretează „fals” sau „adevărat” ca un oracol. Rolul lui este să caute surse, să le compare, să separe ce e confirmat de ce e contestat sau neverificabil — și să pună totul, cu link-uri, lângă afirmația inițială.
Concluzia finală de citire îi aparține cititorului. Noi nu-i spunem ce să creadă — îi arătăm ce a găsit cercetarea, ca să judece singur.
📋 Pașii verificării
-
Afirmația
Pornim de la o afirmație publică concretă — o declarație, un titlu de presă, o cifră, un citat — nu de la o „impresie” generală despre un subiect.
-
Căutare de surse
Căutăm documentul, declarația, datele oficiale sau reportajele care confirmă sau infirmă afirmația. Preferăm surse primare (legi, comunicate oficiale, date statistice, înregistrări) și, unde nu există, mai multe surse de presă independente între ele.
-
Verificare adversarială
Căutăm activ argumentul contrar: cine contestă afirmația și de ce, ce spun sursele care nu sunt de acord. Nu ne oprim la prima sursă care confirmă ce „pare” adevărat.
-
Separarea fapt / opinie
Distingem explicit ce e verificabil (o cifră, o dată, un vot, un document) de ce e interpretare sau opinie (un adjectiv din titlu, o etichetă politică, o previziune). Opiniile sunt marcate ca atare, nu prezentate drept fapte.
-
Etichetare
Fiecare afirmație primește un statut al probelor (unul din cele patru de mai jos), însoțit de sursele care au stat la baza lui.
-
Supraveghere umană
Înainte de publicare, un om din redacție citește verificarea, verifică link-urile și decide dacă e gata de publicat. AI-ul propune, omul aprobă.
🏷️ Cum stau probele
Afirmația este susținută de surse verificabile — documente, date oficiale sau declarații confirmate de mai multe surse independente. Poate avea rezerve minore (limbaj, nuanțe), notate separat.
Sursele nu sunt de acord între ele, sau afirmația e parțial confirmată și parțial disputată. Prezentăm ambele tabere și dovezile fiecăreia, fără să alegem noi partea „corectă”.
Dovezile găsite infirmă direct afirmația — de exemplu, o cifră citată nu se regăsește în sursa oficială invocată, sau un eveniment descris nu a avut loc așa cum a fost relatat.
Nu există (încă) surse publice suficiente pentru a confirma sau infirma afirmația. Nu înseamnă că e falsă — înseamnă că, la acest moment, nu putem proba nimic din ea.
📎 Citarea surselor
La fiecare afirmație verificată apare cel puțin o sursă cu nume real și link funcțional către articolul, documentul sau declarația originală. Nu folosim formulări de tipul „surse apropiate” fără link — dacă nu putem arăta sursa, nu marcăm afirmația ca fiind probată.
Când o cifră sau un citat provine dintr-un document oficial (lege, hotărâre, comunicat instituțional), linkuim direct documentul, nu doar articolul de presă care îl menționează.
🌫️ Cum tratăm incertitudinea
Nu forțăm un statut acolo unde dovezile nu-l susțin. Dacă informația e insuficientă, spunem clar „neverificabil” sau „în verificare” — și explicăm ce lipsește pentru a putea trage o concluzie fermă.
Dacă o cifră variază între surse (de exemplu, un număr de voturi raportat diferit de două agenții), arătăm variația, nu o rotunjim sau o alegem pe cea care ne convine.
Metodologia aceasta se poate rafina în timp, pe măsură ce învățăm din propriile greșeli. Vezi politica de corectare pentru cum tratăm erorile deja publicate.