40 de regiuni unde apa Pământului se schimbă din mâna omului — și nu mereu în rău

Studiul, semnat de Mary Michael O'Neill, Matthew Rodell și Bryant D. Loomis (Goddard/NASA și Universitatea Maryland), a analizat tendințele apei stocate pe uscat din aprilie 2002 până în noiembrie 2025, cu datele misiunilor satelitare GRACE și GRACE-FO, care măsoară variații minuscule de gravitație cauzate de mișcarea apei și a gheții. Metoda, o regresie „stivuită” a datelor brute, dă de cinci–zece ori mai mult detaliu spațial decât hărțile lunare obișnuite, potrivit NASA.

Autorii identifică 40 de regiuni în care schimbările de stocare se potrivesc cu activități umane (irigații, baraje, schimbarea folosinței terenului) dincolo de variabilitatea climatică. În patru regiuni continentale, o variabilă umană are o legătură mai puternică cu tendințele decât oricare variabilă climatică. Pe toate continentele nepolare, cu excepția Australiei, modelele atribuie oamenilor o parte semnificativă din variația spațială.

În regiunile cu semnătură umană, pierderile cumulate de apă (3.122 Gt) depășesc câștigurile (2.432 Gt). Față de metoda clasică, tendințele regionale ies în medie cu circa 33% mai mari, ceea ce, spun autorii, sugerează că epuizarea apei dulci din ape subterane e mai severă decât se estima.

Exemple date de NASA: declin legat de irigațiile din ape subterane în Valea Centrală a Californiei, sudul Marilor Câmpii și Chihuahua (Mexic); în nordul Indiei, pomparea apei subterane, cu un trend mai abrupt decât se credea (topirea ghețarilor din Himalaya explică 15% din scădere); câștiguri în Sahelul subsaharian unde s-au extins culturile fără irigații, în nordul Braziliei (Maranhão), în jurul rezervorului Boguchany din Rusia și în Karakum (Turkmenistan), din infiltrații prin canalul în mare parte neimpermeabilizat.