Un antiepileptic ieftin, levetiracetam, e asociat cu o supraviețuire de două ori mai lungă la copiii cu gliom difuz de linie mediană — cea mai ucigașă tumoră cerebrală a copilăriei: 20,96 față de 9,92 luni, în datele retrospective de la Stanford și Michigan. La șoareci, medicamentul încetinește tumora tăind sinapsele GABA dintre neuroni și celulele canceroase. Autorii cer studii prospective înainte de orice concluzie

Lucrarea „Levetiracetam therapeutically targets GABAergic synapses in diffuse midline glioma” a apărut în Nature Medicine în septembrie 2026 (primită pe 20 mai 2025, acceptată pe 11 august 2026), cu acces liber (Creative Commons BY 4.0). Autor corespondent: Michelle Monje, Departamentul de Neurologie, Stanford University și Howard Hughes Medical Institute; coautori de la University of Michigan (Carl Koschmann), UCSF (Sabine Mueller), UT Southwestern, Hamburg-Eppendorf și Universitatea din Helsinki (Kai Kaila).

Contextul: glioamele de grad înalt sunt principala cauză de moarte prin tumori cerebrale la copii. Cele „de linie mediană” (DMG) cresc în trunchiul cerebral, talamus sau măduva spinării și poartă de obicei mutația H3K27M; chimioterapia clasică nu funcționează la cele pontine. Echipa Monje arătase în Nature, în 2025, că neuronii GABA formează sinapse cu celulele de DMG și le stimulează creșterea — lorazepamul, care amplifică semnalul GABA, accelerează tumora la șoareci —, în timp ce la glioamele emisferice GABA nu are efect. De aici întrebarea: un antiepileptic care acționează pe sinapsele GABA, luat oricum de mulți pacienți, face vreo diferență?

Datele clinice, retrospective: 218 copii cu glioame de grad înalt de la Stanford și University of Michigan, dinainte de terapiile CAR-T, cu diagnosticul confirmat de un neuropatolog. La cei 119 cu DMG, cei 15 cu istoric de levetiracetam au avut supraviețuirea mediană de 20,96 luni, față de 9,92 luni la cei 104 fără (P = 0,015); într-o regresie Cox multivariabilă, levetiracetamul și localizarea talamică au fost asociate cu supraviețuire mai lungă, iar vârsta, sexul, ONC201 și panobinostat n-au contat. La copiii cu gliom emisferic (non-DMG), niciun efect: 24,0 luni cu levetiracetam (n = 40) față de 22,2 fără (n = 59), P = 0,96. O cohortă separată de la UCSF (doar pacienți în afara studiilor clinice) a arătat aceeași tendință: 15,5 luni (n = 5) față de 12,2 (n = 30).

Datele preclinice și mecanismul: la șoareci cu xenogrefe ortotopice de DMG uman, levetiracetamul reduce proliferarea și încărcătura tumorală și prelungește supraviețuirea; la modelele de gliom emisferic, nu. Electrofiziologic, medicamentul atenuează transmisia sinaptică GABA de joasă frecvență „într-un mod specific gliomului” — reduce curenții GABA în celulele de DMG, dar nu în neuronii sănătoși —, iar efectul e independent de SV2A, proteina prin care levetiracetamul previne convulsiile. Autorii scriu că rezultatele „subliniază potențialul terapeutic” al țintirii interacțiunilor neuron–gliom cu medicamente deja existente.