Simulări arată că planetele stâncoase s-ar fi putut forma la doar 100 de milioane de ani după Big Bang

Studiul „Planet Formation at Cosmic Dawn: Planetesimals in H₂O-Rich Disks around Low-Mass Stars”, semnat de Eduard I. Vorobyov, Daniel J. Whalen, Muhammad A. Latif, Alexander M. Skliarevskii, Christopher Jessop, Ryoki Matsukoba, Takashi Hosokawa și Devesh Nandal, a fost acceptat spre publicare în The Astrophysical Journal Letters, după ce a fost depus ca preprint pe arXiv în ianuarie 2025. Cercetarea a fost condusă de la Institutul de Cosmologie și Gravitație al Universității Portsmouth.

Echipa a rulat simulări computerizate ale universului timpuriu în care o supernovă de tip „pair-instability” — o explozie extrem de puternică a primelor stele din univers (stele „Pop III”), capabilă să arunce în spațiu peste 100 de mase solare de elemente grele — îmbogățește gazul din jur, iar acesta se prăbușește apoi în jurul unei stele nou-formate, de aproximativ 70% din masa Soarelui. În simulare, discul rezultat conținea suficient material solid pentru mai multe mase terestre de „planetesimale” (corpurile de câțiva metri până la kilometri care sunt precursorii planetelor), situate la 0,5–1,0 unități astronomice de stea — zona în care s-ar putea forma planete stâncoase.

Discul simulat conținea cantități substanțiale de apă — de câteva ori mai puțin decât se estimează că exista în discul din care s-a format Sistemul Solar. Concluzia echipei: primele planetesimale din istoria universului ar fi putut fi „îmbogățite în apă, prin analogie directă cu Pământul din Sistemul Solar”, ceea ce contrazice ideea că apa și materialele necesare vieții au apărut abia după generații multiple de stele.