Praful de pe Marte, măsurat pe costume de astronaut: particule de 100 nanometri care nu se mai dezlipesc

Potrivit NASA, în 1.645 de zile marțiene instrumentul PIXL al roverului Perseverance a măsurat praful fin și ultrafin depus pe mostre de materiale pentru costume spațiale (cinci eșantioane de câte 20 mm pe lateral, printre ele Teflon și Vectran, montate pe ținta de calibrare a instrumentului SHERLOC; ținta PIXL are Teflon și sticlă bazaltică). Rezultatele urmau să apară pe 27 octombrie 2026 în revista PNAS; articolul nu l-am putut deschide, deci cifrele de mai jos sunt cele din comunicatul NASA.

Mărimea particulelor, după NASA: măsurătorile anterioare de pe Marte coborau până la circa 3 micrometri; PIXL a detectat particule fine sub 2,5 µm și ultrafine de circa 100 nm. Pe ținta de Teflon a PIXL și pe mostra de Vectran a SHERLOC, particulele au avut în medie circa 2 µm; pe sticla bazaltică și pe Teflonul SHERLOC, între circa 100 și 300 nm. Un fir de păr e de aproximativ 70 µm, deci particulele ultrafine sunt de circa 700 de ori mai subțiri.

Ce susține NASA că arată datele: electricitatea statică pare să determine ce mărimi de particule se lipesc de ce suprafețe (granulele se încarcă prin ciocniri în aer); unele materiale rețin mai puțin praf decât altele, iar polimerii organici precum Teflonul colectează ușor praful fin; cele mai fine particule au rămas lipite după ani de condus și forat. Praful e bogat în fier și sulf, cu îmbogățire în fosfor și semne de sulfat de calciu.

Despre comparația cu Luna, NASA scrie că granulele marțiene sunt mai puțin abrazive decât praful lunar, fiindcă vântul le-a rotunjit; la Apollo, praful lunar a zgâriat vizierele, a degradat straturile exterioare ale costumelor și a deteriorat garniturile, iar unii astronauți au avut simptome asemănătoare febrei fânului.