Webb a găsit praful lăsat de planete care s-au spulberat una în alta — tiparul care ar fi creat și Luna

Echipa a analizat un eșantion de 21 de „discuri de resturi extreme” (extreme debris disks) din jurul unor stele tinere — discuri cu o cantitate neobișnuit de mare de praf cald, situat în zona unde s-ar forma planete stâncoase. Eșantionul combină 5 sisteme din arhiva telescopului Spitzer cu 16 observate de telescopul James Webb (12 observații noi, 4 de urmărire). Rezultatele au fost publicate pe 1 octombrie 2026 în The Astrophysical Journal.

Circa o treime din discuri sunt „bogate în silice” (silica-rich) — semn, spun cercetătorii, al unor impacturi de energie foarte mare între corpuri de dimensiunea planetei Marte, suficient de violente ca să vaporizeze parte din material. Celelalte două treimi sunt „sărace în silice” (silica-poor), semn al unor coliziuni mai mici, de tip razant, între corpuri de mărimea Lunii.

Cercetătorii leagă aceste semnale de tipul de eveniment care, în Sistemul nostru Solar, ar fi dat naștere Lunii: ciocnirea dintre Pământul timpuriu și un corp de mărimea lui Marte, numit convențional Theia. Echipa, condusă de Kate Su (Space Science Institute, Boulder, Colorado), cu coautori Ágnes Kóspál și Attila Moór (Observatorul Konkoly, Budapesta), estimează că doar circa 1% dintre stelele tinere ajung să prezinte semnalul vizibil al acestei faze — motiv pentru care discurile „extreme” sunt rare.