Groenlanda și Antarctica au pierdut 11.300 de miliarde de tone de gheață din 1979 — și motivul principal nu e topirea la suprafață

Studiul „Faster-flowing glaciers fuel decades of polar ice loss”, cu autoare principală Inès Otosaka (Northumbria University, U.K. Centre for Polar Observation and Monitoring), a fost publicat pe 16 septembrie 2026 în revista Scientific Data (DOI 10.1038/s41597-026-08088-0). Echipa a combinat 42 de estimări independente ale masei de gheață, derivate din observații satelitare ale fluxului glaciarelor, ale volumului de gheață și ale atracției gravitaționale, acoperind perioada 1979-2023 — cel mai lung set de date de acest fel folosit până acum pentru acest calcul.

Cifre totale: Groenlanda și Antarctica au pierdut împreună circa 11.300 de miliarde de tone de gheață (11,3 trilioane, în notația americană) între 1979 și 2023 — echivalentul unui cub de gheață cu latura de circa 23 km — ceea ce a contribuit cu aproximativ 2,54 cm la creșterea nivelului mării, adică aproape un sfert din creșterea globală actuală a nivelului mării.

Mecanismul dominant: 84% din pierderea totală de gheață vine din „descărcarea” glaciarelor — blocuri de gheață care se desprind direct în ocean, pe măsură ce glaciarele curg tot mai repede spre coastă —, iar doar 16% vine din topirea gheții la suprafață. Otosaka: „Cauza principală a pierderii de gheață este aceea în care glaciarii curg mai repede în ocean” (traducere din engleză). Proporțiile diferă între cei doi poli: în Groenlanda, două treimi din pierdere vine din descărcare și o treime din topirea de suprafață; în Antarctica, aproape toată pierderea vine din topirea oceanică a gheții la baza glaciarelor, cu accelerare constantă la glaciarele Pine Island și Thwaites, din Antarctica de Vest — responsabile, împreună, de circa un sfert din creșterea globală a nivelului mării.