Ca să citească sulurile arse de Vezuviu acum 1.947 de ani, au ars unul nou. Cheia nu e un scaner mai bun — e plumbul din cerneală.

Lucrarea „A model carbonized papyrus scroll opens a novel path to identifying readable scrolls of the Herculaneum Library” a apărut în PLOS One (21(9): e0353485) pe 16 septembrie 2026, cu dedicație CC0 — domeniu public. Autori: Douglas Seiler (afiliat UC Berkeley), Jacob LaManna și Michael Cyrus Daugherty (NIST, Gaithersburg), Michael McOsker (papirolog, University College London), David Kreimer (Facultatea de Chimie, UC Berkeley) și Jens Dopke (STFC Rutherford Appleton Laboratory, Marea Britanie). Echipamentul NIST a fost pus la dispoziție de Divizia de Fizică a Radiațiilor și Centrul de Cercetare cu Neutroni; datele sunt publice (doi 10.18434/mds2-4227).

Cum s-a făcut sulul: papirus modern din Egipt (fabricat aproape la fel ca acum 2.000 de ani), o cerneală de carbon pe bază de apă (Platinum Carbon Ink, Japonia), verificată prin ICP-OES că nu conține plumb (sub 0,4 µg/g), și un stilou de trestie. În cerneală au dizolvat azotat de plumb. Ca să știe cât, au scris un „pătrat negru” de 15×15 cm cu linii dese și au cântărit sticla înainte și după: ~2 microlitri de cerneală acoperă 1 cm². La 50 g de plumb pe litru, literele ajung la ~100 µg/cm² — comparabil cu 84 ± 5 µg/cm² măsurat de Brun și colegii, în 2016, la sincrotron, într-un fragment real de la Herculaneum. Apoi sulul (40 mm diametru, 110 mm lungime) a fost încălzit într-un recipient de oțel semi-etanș, aproape fără oxigen; rezultatul e la fel de casant ca originalele: orice încercare de a-l desface îl rupe.

Ce s-a văzut: pe fragmente plate, liniile scrise fără plumb sunt invizibile la raze X; cele cu plumb se văd, de la 200 µg/cm² în jos până la 25 µg/cm², cea mai mică concentrație testată. Sulul întreg a fost scanat la NIST pe sistemul NeXT — tub de raze X reglat la doar 30 kV și 1,3 mA, 1.001 proiecții pe 360°, 5 secunde fiecare, pixel de 18 micrometri — și reconstruit în 3D cu cod propriu în Python; un program de „desfășurare” urmărește spirala sulului și o întinde pe un plan. În regiunea mărită din Fig. 8 se citește limpede „the children of”, fără nicio prelucrare de accentuare. Textul fusese scris de elevi de liceu, cu stilouri de trestie, după comunicatul Berkeley.

Trierea cu scanerul de mână: un Bruker Tracer (la Facilitatea de Cercetare Arheologică din Berkeley) a dat semnal de fluorescență a plumbului pe toate fragmentele cu plumb și zero pe martor; un Olympus Innov-X DS-4000CC, „reglat să detecteze plumbul din vopsea”, ținut aproape de sulul carbonizat fără să-l atingă, a detectat plumbul în mai multe puncte de-a lungul lui. Propunerea echipei, în doi pași: (1) scanarea in situ, cu XRF, a sulurilor din Biblioteca Națională din Napoli, ca să fie alese cele cu plumb pentru tomografie la sincrotron, când există timp de fascicul; (2) producerea de suluri-model cu cerneluri cunoscute, ca „adevăr de teren” pentru antrenarea algoritmilor de detectare a textului, cum sunt cei din Vesuvius Challenge.