Nicușor Dan l-a apărat pe șeful SPP, Lucian Pahonțu, de acuzații privind Revoluția — documentele publicate de Recorder îl plasează totuși la baricada Intercontinental
O investigație Recorder, publicată pe 26 august 2026, susține, pe baza unor documente militare din Dosarul Revoluției, că generalul Lucian Pahonțu — șeful Serviciului de Protecție și Pază de peste 20 de ani — a fost prezent la baricada Intercontinental în noaptea de 21 decembrie 1989 și a participat la represiunea din Piața Universității înainte de Mineriada din iunie 1990. Pahonțu neagă categoric. Președintele Nicușor Dan l-a apărat public, spunând că „nu este în această situație” — poziție contestată de CNSAS, de asociații de revoluționari și de o alianță de jurnaliști de investigație.
📰 Cum a titrat fiecare
Aceeași știre, în cuvintele fiecărei publicații. Noi nu le punem etichete de orientare — le punem titlurile alături, iar unghiul fiecăreia se vede singur.
✅ Se probează
Afirmații susținute de surse verificabile.
Recorder a publicat, pe 26 august 2026, o investigație bazată pe rapoarte din Dosarul Revoluției. Potrivit unui document semnat de maiorul Gheorghe Rădulescu, șef de dispozitiv, acesta a primit ordin să se deplaseze împreună cu un pluton comandat de căpitanul Emil Potinteu și locotenentul Lucian Pahonțu, din Unitatea Militară 0305 Băneasa, în zona baricadei de la Intercontinental, în seara de 21 decembrie 1989 — locul descris de Recorder drept „cel mai sângeros al represiunii”, unde au fost uciși 48 de oameni și arestate sute de persoane.
Pe 31 august 2026, Recorder a publicat noi documente: declarații scrise de mână, depuse la procurorii militari în dosarul Mineriadei, ale a trei foști subordonați ai lui Pahonțu — Ianțuc Cristian Gheorghe, Ianțuc Daniel Ioan și Spătariu Iulian. Toți trei afirmă că, în iunie 1990, erau militari în termen și au participat la evenimentele din 13-14 iunie, fiind prezenți la Televiziune și în Piața Universității. Recorder a republicat și declarația maiorului Rădulescu, care plasează unitatea lui Pahonțu exact în zona baricadei Intercontinental.
Pahonțu a reacționat public, respingând acuzațiile: „N-am participat la represiune”, „nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental” și, despre Mineriadă, „am rămas în cazarmă” pe 13-14 iunie 1990. A mai susținut că nu a avut muniție asupra lui și că orice acțiune militară necesita ordine scrise, arhivate.
Președintele Nicușor Dan a comentat public dosarul de două ori. Pe 27 august 2026, la o conferință de presă la Chișinău, a spus: „Reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă este o pată în istoria României... Domnul Pahonțu nu este în această situație”, precizând că a citit articolul Recorder și „nu am găsit nimic”. A adăugat că respinge cererea de schimbare a lui Pahonțu, invocând faptul că nu i se poate cere să demonstreze o afirmație negativă, și că CSAT a verificat numirea lui Pahonțu acum 21 de ani.
Poziția lui Nicușor Dan a produs reacții organizate: pe 28 august 2026, Asociațiile de Revoluționari și Victimele Revoluției din 1989 i-au adresat o scrisoare deschisă („Vă scriem cu revolta și durerea celor care au lăsat sânge pe caldarâm”); pe 29 august, Alianța de jurnaliști „A Patra Putere” i-a transmis o scrisoare cerându-i să „judece dovezile”, nu să le respingă din start; iar pe 29-30 august au avut loc proteste la Cotroceni, cu lozinci precum „Te-am votat și ne-ai trădat”.
⚠️ Contestat / neclar
Puncte unde sursele diferă sau unde formularea inițială era imprecisă.
Afirmația lui Pahonțu — că nici el, nici militarii din subordinea sa nu au fost la baricada Intercontinental — este contrazisă de documentul semnat de maiorul Gheorghe Rădulescu, care îl menționează explicit, cu grad și unitate, în dispozitivul trimis exact în acea zonă în seara de 21 decembrie 1989. Documentul nu spune însă ce a făcut Pahonțu concret la fața locului (dacă a tras, a arestat sau doar a staționat), doar că unitatea lui a fost prezentă acolo.
Afirmația lui Pahonțu că unitatea sa „a rămas în cazarmă” în 13-14 iunie 1990 este contrazisă de declarațiile scrise ale a trei foști subordonați, care spun că erau militari în termen sub comanda lui și că au fost prezenți la Televiziune și în Piața Universității exact în acele zile. Declarațiile sunt ale unor martori direcți, dar nu sunt documente oficiale contemporane cu evenimentele (ca raportul lui Rădulescu), ci mărturii ulterioare depuse la procurorii militari — o categorie de probă diferită, cu propriile limite.
Evaluarea lui Nicușor Dan — „Domnul Pahonțu nu este în această situație” — este contestată direct de conținutul documentelor de mai sus, pe care președintele a declarat public că le-a citit fără să găsească „nimic”. Alianța „A Patra Putere” a punctat exact această discrepanță: „Diferența dintre «nu văd scandalul» și «am citit și cred că greșiți» e diferența dintre un președinte care se ascunde și unul care conduce”.
💬 Opinie, nu fapt
Interpretări, etichete și judecăți de valoare — separate explicit de fapte.
🤖 Nota AI
Ce s-a verificat exact: afirmația publică a lui Pahonțu că nici el, nici oamenii din subordinea sa nu s-au aflat la baricada Intercontinental pe 21 decembrie 1989 și că unitatea sa a rămas în cazarmă în zilele Mineriadei (13-14 iunie 1990) — verificată pe baza a două seturi de documente publicate de Recorder: un raport contemporan al maiorului Gheorghe Rădulescu, care îl plasează cu nume și grad în dispozitivul trimis la Intercontinental, și declarații scrise, depuse ulterior la procurorii militari, ale trei foști subordonați care spun că au fost prezenți la Televiziune și în Piața Universității sub comanda lui.
Unde se despart sursele: raportul lui Rădulescu e un document din epocă, dar nu descrie ce a făcut Pahonțu efectiv la fața locului — doar că unitatea lui a fost trimisă acolo. Declarațiile celor trei subordonați sunt mărturii directe, dar depuse ani mai târziu, într-un dosar penal, ceea ce le dă altă greutate probatorie decât un ordin militar scris în decembrie 1989. Pahonțu neagă ambele episoade in integrum; Nicușor Dan a citit același material și spune că „nu a găsit nimic” — o evaluare greu de reconciliat cu faptul că documentele îl numesc explicit pe Pahonțu.
Ce lipsește: nu există, în sursele consultate, un document sau o mărturie care să descrie o acțiune concretă a lui Pahonțu la baricadă (armă folosită, ordin dat, persoană arestată de el personal) — doar prezența unității sale în zonă. Fără acest element, „a fost acolo” și „a reprimat” rămân două afirmații diferite, iar sursele actuale susțin doar prima.
Ce ar schimba concluzia: o anchetă penală sau o expertiză independentă a documentelor din Dosarul Revoluției, care să stabilească rolul individual al lui Pahonțu (nu doar prezența unității), ori un răspuns punctual al său la conținutul exact al raportului Rădulescu — pe care, deocamdată, l-a respins global, fără să discute documentul în sine.
🔗 Vezi și
Alte verificări ale noastre legate de acest subiect.
Probat Politică · 2026-09-16
Probat Politică · 2026-09-16
Probat Politică · 2026-09-16
Probat Politică · 2026-09-16
Mixt Politică · 2026-09-15
Mixt Politică · 2026-09-15
💡 Ceva deștept azi · Minți luminate
Revista Nature · EPFL · ETH Zürich · Universitatea din Zürich · 2026-09-13
Noi am turnat apa... concluzia e a ta.
Am pus alături ce se probează cu surse și ce rămâne contestat, neclar sau opinie. Verifică sursele, cântărește dovezile — tragi tu linia între fapt și interpretare.
← Înapoi la prima pagină