Băsescu spune că Nicușor Dan „a produs mult rău României” cu întârzierea premierului — ce arată Constituția și cronologia

Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai 2026 printr-o moțiune de cenzură inițiată de PSD, AUR și POT/PACE, cu 281 de voturi „pentru” — cel mai mare scor al unei moțiuni de cenzură din 1989 încoace. De atunci, România nu a mai avut un guvern cu puteri depline, iar la data declarației lui Băsescu (13 septembrie) se împlineau peste patru luni de la demitere.

Președintele Nicușor Dan l-a desemnat premier pe Eugen Tomac la 4 iunie 2026; Tomac și-a retras mandatul pe 14 iunie, fără să ceară votul Parlamentului, spunând că nu a găsit susținerea partidelor. În aceeași zi, Dan l-a desemnat pe liberalul Adrian Veștea, vicepreședinte al PNL — decizie luată, potrivit presei, fără o nouă rundă de consultări și fără ca PNL, condus de Ilie Bolojan, să fie înștiințat înainte de anunț. Pe acest punct specific, afirmația lui Băsescu („nu poți desemna un prim-vicepreședinte al unui partid fără să informezi partidul respectiv”) se confirmă.

Guvernul Veștea a fost respins de Parlament pe 22 iunie 2026: a obținut 189 de voturi „pentru” din cele 233 necesare pentru majoritatea absolută, și 23 „împotrivă”. AUR, al cărui sprijin era necesar, a părăsit sala în momentul votului.

Există o obligație constituțională reală de a desemna un candidat la premier, chiar dacă textul nu fixează un termen exact: articolul 103 alin. (1) din Constituție folosește verbul imperativ „desemnează”, iar Curtea Constituțională, prin Decizia 504/2019, a stabilit că „lipsa unui termen imperativ... nu poate însemna amânarea la nesfârșit a acestei obligații constituționale”. Pe fondul afirmației — că președintele avea o obligație de a acționa, nu doar o opțiune — Băsescu are, așadar, un temei juridic real.